Omletă cu spanac

Ingrediente:

  • 4 ouă
  • o mînă de spanac
  • cîteva felii de salam uscat
  • o mînă de cașcaval ras
  • o linguriță de ulei
  • smîntînă sau iaurt, pentru sos
  • sare, piper

Am pregătit întîi toate ingredientele, să le am la îndemînă. Am opărit spanacul 1 minut, după care l-am pus în apă cu gheață, să-și păstreze culoarea. Am bătut ouăle, am tăiat feliile de salam (ar fi mers poate mai bine niște cîrnați, dar în Japonia nu se găsesc) și am ras scos din punga de supermarket cașcavalul gata ras (căci da, numai așa se găsește).

ingrediente

Am amestecat apoi spanacul, stors bine, în ouăle bătute.

ou cu spanacAm început apoi să le așez în tigaie: întîi salamul, cît să se rumenească și să i se topească grăsimea, apoi ouăle cu spanacul și, la sfîrșit, cînd omleta era aproape prăjită, cașcavalul – l-am presărat deasupra și am oprit focul, lăsîndu-l să se topească de la căldura mîncării. Peste cașcaval am presărat un vîrf de sare grunjoasă și unul de piper. Ulei n-am pus decît o linguriță, n-a fost nevoie de mai mult pentru că aveam deja grăsimea de la salam.

in tigaieLa sfîrșit, am așezat lîngă o salată simplă cu roșii și castraveți, niște pîine de casă cu făină integrală și un sos simplu făcut cu smîntînă groasă (sour cream) frecată cu iaurt și ierburi (oregano și cimbru).

masa gataBun 🙂

gata cu sos

Advertisements

Măr cu scorţişoară în suc de portocale

Ingrediente:

  • 2 portocale
  • 1 măr
  • 1 linguriţă de scorţişoară măcinată
  • 1 linguriţă de miere
  • 1 linguriţă de suc de lămîie

Am stors sucul de la cele două portocale şi l-am turnat într-un ibric. Am curăţat mărul de coajă şi cotor, l-am tăiat bucăţele şi l-am pus în sucul de portocale. Am pus ibricul pe aragaz la foc mic.

mere portocaleCînd a început să se încălzească sucul, am presărat deasupra o linguriţă de scorţişoară şi apoi am amestecat încet pînă s-a omogenizat.

scortisoara

Ţinînd focul în permanenţă mic, am amestecat întruna în ibric vreme de vreo zece minute, pînă a fiert bine sucul de portocale şi s-au înmuiat merele. Şi gata 🙂 

gataNoi l-am servit ca pe un soi de banana split 🙂 şi i-am pus alături şi o gură de cremă de whisky… Un desert excelent.

Somon crocant

Ingrediente:

  • 2 bucăţi de somon
  • 1 portocală
  • 1 grapefruit
  • 1/2 lămîie
  • iaurt
  • 1/4 măr
  • 1 avocado
  • 3 cartofi mici
  • 2-3 căţei de usturoi
  • ulei de măsline extravirgin
  • seminţe de pin
  • sare, piper

Am spălat bucăţile de somon, le-am uscat uşor cu un prosop de hîrtie şi apoi le-am frecat bine cu sare şi piper. Le-am lăsat să se odihnească vreo 20 de minute.

Pentru salată, am decojit portocala şi grapefruit-ul, din care am stors deoparte cîte o lingură de suc. Le-am tăiat în bucăţi mici într-un bol mare. Am fiert cartofii cu puţină sare, i-am tăiat şi i-am adăugat deasupra. Am pus şi o lingură de seminţe de pin, după care, la sfîrşit, am adăugat avocado, zdrobit grosolan cu furculiţa. Am turnat deasupra vreo două-trei linguri de sos, am pus un fir de sare şi unul de piper, după care am amestecat totul. 

Pentru sos, am zdrobit usturoiul într-un bol, l-am pisat cu sare şi piper şi apoi am adăugat, treptat, o lingură de ulei de măsline. L-am frecat pînă s-a făcut spumos, ca mujdeiul. Am adăugat apoi o lingură de suc de portocale şi una de suc de grapefruit, proaspăt stors. Am amestecat mai departe pînă s-au omogenizat toate cele, după care am mai adăugat cîteva linguri de iaurt.

La sfîrşit, am pus somonul la prăjit în tigaie, cu o lingură de ulei de măsline. L-am lăsat la foc mic, 6 minute pe fiecare parte. Chiar înainte să-l scot din tigaie, am făcut focul mare, cît să prindă o crustă aurie, crocantă.

somon 1

I-am pus alături cîteva felii de pîine de făină integrală cu mălai şi restul de sos…

somon 2Salata, din păcate, nu s-a ridicat la înălţimea somonului, dar tot a fost o cină excelentă şi uşor de făcut.

Mozzarella cu mentă

Ingrediente:

  • 100 grame de mozzarella (1 boţ)
  • 2 roşii
  • cîteva frunze de mentă
  • cîteva frunze de pătrunjel
  • ulei de măsline extravirgin
  • un vîrf de sare

E foarte simplu: întîi, am tăiat mozzarella şi roşiile în felii – cam cît să bagi o dată în gură. Le-am aranjat pe farfurie după care le-am stropit cu nişte sare şi ulei de măsline extravirgin. Am tăiat pătrunjelul şi menta împreună, le-am frecat să se pătrundă de arome şi le-am presărat peste mozzarella.

mozzarella 2Am pus alături nişte pîine prăjită cu un pic de ulei de măsline.

mozzarella 1Simplu şi gustos. 🙂

Tartine cu somon şi avocado

Ingrediente:

  • 100 de grame de somon afumat
  • 1/2 avocado
  • 1/2 roşie
  • 1/2 lămîie
  • 1/4 ceapă
  • 1 lingură de iaurt
  • 1 căţel de usturoi
  • sare, piper
  • pătrunel, mentă
  • 3 chifle 

Întîi, am zdrobit jumătatea de avocado într-un bol (nu prea mărunt, cît să rămînă mici cocoloaşe).

avocado

Am stors de suc jumătatea de roşie şi apoi am tăiat-o în bucăţele mici; am pus-o peste avocado, am adăugat căţelul de usturoi zdrobit, iaurtul, sucul din jumătatea de lămîie, un vîrf de sare şi nişte piper şi cîteva frunze de pătrunjel şi vreo două de mentă, tăiate mărunt. Am amestecat totul cît să se omogenizeze – nu prea mult, să nu devină prea păstos.

avocado rosii

Între timp, am pregătit feliile de somon afumat…

somon… şi am prăjit uşor chiflele tăiate în jumătăţi:

chifleApoi, am aşezat feliile de somon pe chifle:

chifle somonŞi, la sfîrşit, am întins deasupra, uniform, sosul de avocado:

tartineUltimul pas a fost să presărăm cîteva fire de ceapă tăiată mărunt pe fiecare felie:

gataTartinele astea au ieşit surprinzător de fine şi uşoare. Delicioase 🙂

Pui în lămîie cu sos de ciuperci & sos de usturoi

Pentru că pofteam de ceva vreme la ciuperci, am hotărît să facem un pui la grătar marinat în lămîie, cu un sos de ciuperci.

Ingrediente (pentru 4 porţii):

  • 400-450 de grame de ciuperci (noi am folosit de 4 feluri: maitake, maitake albe, bunashimeji, eringi)
  • 400 de grame de piept de pui (2 bucăţi medii)
  • 1 ceapă mare
  • cîţiva căţei de usturoi
  • 4-5 linguri de ulei de măsline extravirgin
  • 1 lămîie
  • 1 cană de iaurt
  • sare şi piper
  • pătrunjel, mărar

Întîi, am tăiat ciupercile în bucăţi potrivite, la grămadă, indiferent de soi. Le-am spălat puţin şi le-am lăsat să se scurgă de apă.

Am curăţat puiul de pieliţe şi grăsime şi l-am pus la marinat cu zeama de la o lămîie, o lingură de ulei de măsline şi un vîrf de sare şi unul de piper. L-am lăsat aşa cam 45 de minute (se poate şi mai mult).

Am tăiat ceapa mărunt, după care am făcut sosul de usturoi: am zdrobit căţeii într-un bol şi i-am pisat cu un pistil de lemn – de fapt, pistil pentru susan, dar a mers 🙂 am pus un vîrf mic de sare şi unul de piper şi apoi am continuat să zdrobim şi amestecăm adăugînd din cînd în cînd, cîte puţin, ulei de măsline (cam o lingură). Cînd amestecul a devenit păstos, am pus deasupra un sfert de cană de iaurt şi am amestecat pînă s-a omogenizat complet sosul.

Într-o oală mare de lut, am turnat două linguri de ulei de măsline şi am pus ceapa la călit. I-am adăugat doar un praf de piper, fără sare. 

Cînd ceapa a început să prindă culoare, am adăugat ciupercile scurse de apă şi le-am amestecat în oală.

Pe măsură ce ciupercile au început să lase apă, am adăugat treptat iaurtul rămas (3/4 de cană) şi 1/4 din sosul de usturoi făcut înainte. Am acoperit oala cu un capac şi am lăsat să fiarbă totul la foc mic, amestecînd din cînd în cînd să nu se prindă. Ultima dată cînd am pus iaurt, am presărat şi nişte mărar uscat şi nişte pătrunjel verde. A durat cam 45 de minute pînă a scăzut apa şi s-a închegat sosul.

Între timp, pe celălalt ochi, am pus puiul marinat în tigaie, fără ulei. L-am făcut cîte 3-4 minute pe fiecare parte, pînă a prins culoare.

Şi gata! Între timp, am fiert nişte orez brun cu morcovi şi l-am aşezat de garnitură:

Ne-am lins pe degete 😛

Friptură de vită cu lămîie

Ne-am cam cam lenevit pe-aici şi n-am mai postat nimic de prin aprilie, dar o să ne luăm revanşa. Astăzi, începem cu friptură de vită excelentă, cu lămîie din belşug. Am dat de ea prima dată pe la diverse restaurante din Japonia, unde e cunoscută sub numele de remon sute-ki (レモン・ステーキ), adică, evident, lemon steak… Am adaptat reţeta în funcţie de ce-am găsit prin frigider / dulapul cu mirodenii şi în funcţie de preferinţe 😛

Ingrediente:

  • 3 bucăţi de carne de vită pentru friptură (cam 300 g)
  • 2 lămîi
  • 1 ceapă mijlocie
  • 5-6 linguri de sos de soia
  • 2-3 linguri de sake (sau vin roşu)
  • 2-3 linguri de mirin (sake dulce pentru gătit)
  • 2 căţei de usturoi
  • 1 lingură de ulei de măsline (sau o nucă de unt)
  • piper

Cum n-avem o unealtă adecvată în dotare, am bătut carnea de vită cu un gît de sticlă şi am lăsat-o să se odihnească un pic cu o ţîră de piper deasupra.

Apoi, am tăiat ceapa – destul de grosolan, fără fineţuri.

Am purces apoi la fabricarea unui maglavais din sos de soia, sake, mirin (în cantităţile de mai sus) şi una dintre lămîi.

Am amestecat pur şi simplu toate cele într-un bol, în care am adăugat la sfîrşit şi usturoiul zdrobit – de unde şi punctele albe care plutesc în lichidul de culoarea cafelei:

Am ciopîrţit cea de-a doua lămîie în felii subţiri, înşirate cuminte în aşteptarea unui destin glorios…

…şi am zdrobit cu îndîrjire cîteva boabe de piper negru într-un mojar pentru susan – de bună seamă, merge şi piperul gata măcinat, dar aşa are aromă mai puternică:

Într-o tigaie simplă, am pus o picătură de ulei de măsline (cît să alunece bine friptura, cam ca la clătite) şi am azvîrlit două din feliile de carne. (În etapa asta, uleiul se poate înlocui cu unt.) Le-am lăsat la foc mic pînă cînd au început să prindă culoare pe margini.

Fără să întoarcem carnea, am aruncat pe ea feliile de lămîie şi ceapa, cît să-i facă o pătură comodă. Am presărat şi nişte piper pe deasupra.

Apoi am turnat deasupra maglavaisul cu soia, răspîndindu-l peste tot. Am lăsat toată povestea la foc mediu cam 1 minut, după care am întors carnea aşa cum era, cu ceapă şi cu lămîie cu tot.

Am făcut focul mare şi am mai ţinut carnea în tigaie încă vreo 3 minute, pînă a secat tot lichidul şi a început să plutească prin bucătărie o aromă uşoară de ceapă caramelizată. Carnea, ceapa şi lămîia se coloraseră toate în arămiu-cafeniu.

Gata:

Carnea a ieşit fragedă şi super yummy – atît de fragedă încît se tăia uşor cu furculiţa. Iar dulceaţa cepei şi acreala lămîii s-au echilibrat de minune. O cină delicioasă, a cărei pregătire nu ne-a ţinut în bucătărie mai mult de 20 de minute. Friptura s-a potrivit foarte bine cu un vin roşu, dar şi cu o bere. 😛